Îngrijorare mare
printre parlamentarii români, fie ei deputaţi sau senatori... Grija vine de la
anumite simptome pe care 98% dintre aleşii
neamului au început să le aibă, simptome specifice unei boli ciudate care se
abate asupra acestei categorii harnice din România odată la patru ani. Efectiv,
această boală, cu caracter temporar, îi face pe bieţii parlamentari să-şi
amintească de anumite cuvinte arhaice, gen „popor”, „pensionari” sau „cetăţeni”.
Ba, mai mult, încep umble de nebuni prin curţile oamenilor, pe la ţară, în cele
mai uitate de lume cătune din România şi le promit muritorilor de rând tot
felul de lucruri pe care nu au cum să şi le mai amintească după ce boala va
trece: salarii mărite, taxe micşorate, pensii mai mari, ajutoare sociale fără
număr, străzi asfaltate sau suspendate, autostrăzi, spitale curate, etc. Se
vorbeşte chiar de faptul că boala îi face chiar să-şi dea jos costumele Armani
sau fustele Gucci şi să le schimbe cu sarafane, pantaloni raiaţi şi pulovere
ponosite. Un alt efect revoltător al bolii este acela că îi face să pe
parlamentari să dea mâna în continuu pe stradă cu oameni total necunoscuţi lor,
de la măturători, tarabagii şi până la copilaşi cu suzeta în gură. Ca
niciodată, bravii noştri aleşi din Parlament devin ascultători, abordabili şi,
mai ales, vizibili prin oraşele de baştină... Ce provoacă, oare, această molimă
printre parlamentari ? Specialiştii sunt de părere că, de fapt, nu vorbim
despre o boală ci despre ceva ce parlamentarii au în sânge, un fel de instinct
de supravieţuire care se activează odată la patru ani. Cei 2%, care nu au aceste
simptome, nu prezintă un pericol pentru majoritate pentru că sunt uşor de
înlăturat de pe liste. Boala apare doar în preajma alegerilor generale şi
dispare deodată, ca şi promisiunile făcute în perioada de incubare.
