Constantin Sîrbu este un tânăr din Galaţi, în vârstă de
26 ani. Deşi mulţi abia acum încep să de piept în adevăratul sens al cuvântului
cu greutăţile vieţii, pe Constantin soarta l-a încercat cât pentru şapte vieţi
încă de acum patru ani. Când avea 22 ani, Constantin a aflat că are boala Limfom
Hodgkin cu scleroză nodulară în stadiul III B (cancer limfatic). Cum aţi
reacţiona voi, cei care citiţi aceste rânduri, dacă aţi afla că sunteţi bolnavi
de cancer ? Nici eu nu ştiu cum aş reacţiona... Constantin a recţionat într-un
singur fel: a luptat cu boala pentru a continua să trăiască ! Chiar dacă
efectele bolii îl afectau vizibil, el NU A RENUNŢAT. A LUPTAT. Nu a fost singur
în acestă luptă: familia, cunoştinţe şi prieteni, toţi au pus puţin câte puţin
şi i-au dat puterea lui Constantin să meargă mai departe.
Speranţa lui era legată de un tratament de imunizare care
îi putea salva viaţa, la o clinică din Italia. Costul tratamentului: 60.000
euro... Întâmplarea a făcut ca mama lui să lucreze în Italia, la Udine. Se
spune că „întâmplarea este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Aici a
cunoscut-o pe Paola Gasparini, o femeie puţin trecută de 40 ani. Paola avusese
cu ceva vreme în urmă o problemă de sănătate gravă peste care trecuse cu multă
suferinţă. A aflat de problema de viaţă a lui Constantin şi, fără să stea pe
gânduri, a oferit acestuia ajutorul financiar de care avea nevoie pentru a
spera la viaţă: 60.000 euro ! Să mai spună cineva că nu există îngeri...
În vara lui 2015, Constantin a plecat la Udine (Italia)
pentru a începe tratamentul de imunizare. În luna decembrie a efectuat şi
transplantul de celule stem, prelevate de la sora lui, Andreea. Transplantul a
reuşit iar Constantin a rămas sub observaţie în spital până în februarie 2016,
când doctorii i-au permis să se externeze, anunţându-l că tratamentul reuşise,
cancerul fiind în remisie totală.
Pe 25 august 2016 m-am reîntâlnit cu Constantin, după ceva
mai mult de un an. Mult mai slăbit decât ultima oară dar cu privirea mult mai
înviorată. Acum un an doctorii îi mai dădeau cel mult o lună de trăit. M-am
bucurat să-l revăd. „Cum te simţi”, l-am întrebat. „Bine. Doctorii mi-au spus
că dacă în cinci ani nu mai revine, scap total de cancer. Dar acum sunt bine”,
mi-a răspuns Constantin. Cât despre viitor, are deja planuri mari. Vrea să se
angajeze şofer de camion în Italia ca să-şi facă un rost.
Multă sănătate, Constantin !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu