De 28 ani, ne tot întrebăm dacă e posibil
să avem și noi o țară dezvoltată, din toate punctele de vedere. Nu zic să fim
chiar la nivelul Austriei, Angliei sau a Statelor Unite, de exemplu. Nu ! Măcar
să ridicăm și noi capul cu mândrie, să ne lăudăm și noi cu o infrastructură decentă,
cu o mie sau
două mii de km de autostradă, drumuri expres, pentru a putea dezvolta turismul,
industri, economia etc. Spitale modernizate, cu aparatură funcțională și o lege
a sănătății care să-i ajute pe cei care au nevoie de tratament decent în țara
lor. Să avem legi care să protejeze patrimoniul natural din România, unic în
lume prin frumusețea lui. Încă vreo trei – patru aeroporturi construite, o
rețea de cale ferată refăcută și modernizată ca să circule trenurile mai
repede. Sunt multe pe care ni le dorim în România de 28 ani. Aici muncim și tot
aici vrem să fim respectați de cei pe care odată la patru ani îi alegem să ne
conducă în Parlament și, implicit, în Guvernul României. Pot face aleșii ceva
cu adevărat în interesul românilor ? Pot schimba ei ceva în bine ? Până acum,
în 2018, aș fi răspuns că nu. Fie că au fost cei de la FSN, PDSR, PNL, PD,
PSDR, PRM, PNTCD, USR, APP, ApR, PC, UNPR, PMP sau PDL , niciun politician,
partid sau alianță politică, nu au reușit nimic. Doar promisiuni, vorbe și bani
cheltuiți în interes personal sau de grup. Până în 2018. Anul ăsta am aflat la
întrebarea mea. Se poate ? Ei bine, da ! Se poate ! Când are politicul un
interes, se poate schimba ceva. Și a fost schimbat Codul Penal ! În câteva
zile, cu muncă de noapte, cu sesiuni extraordinare, compromisuri pentru UDMR și
ceva pomeni către zona pensionarilor și asistaților sociali, Codul Penal a fost
modificat radical. Acum, e mai tentant să fii infractor decât cinstit. În timp
ce spitalele gem de oameni care nu au condiții de care ar trebui să beneficieze
în schimbul banilor opriți lunar din salariu, timp de zeci de ani, politicienii
adoptă legi pe bandă rulantă în interesul infractorilor. După 28 ani, România
devine raiul infractorilor. Să fii cetățean cinstit devine o problemă și o
povară. Interesul unui om sau al unui grup de oameni primează în fața
interesului general pe termen lung. Cei
de la UDMR mimează opoziția și profită de pe urma lăcomiei românilor de la
Putere. Obțin câteva compromisuri benefice lor, în schimbul unor voturi de susținere. De fapt, UDMR doar
profită în batjocură de oricare partid de la Putere. UDMR vrea un Guvern
incapabil, o Românie instabilă și în haos. Pe unguri îi înțeleg, că doar ei nu
sunt români. Dar românii ? Se poate așa ceva ? Poate fi mai rău ?
