Pe 22 martie 2011, colegul de presă Mile Cărpenişan, corespondent TV la Antena 1, părăsea acestă lume şi pleca, prea devreme (la 34 ani) către cer... Ca jurnalist, l-am întâlnit de două ori pe Mile la Galaţi. Nu pot să spun că l-am cunoscut bine dar pot să spun că a fost şi va rămâne un om dedicat cu adevărat meseriei de ziarist... A trecut 1 an în care Mile nu a mai apărut în direct, transmiţând din diferite zone de conflict din lume... Singura transmisie se află în sufletele celor care nu l-au uitat...
11 martie este o dată care îţi reaminteşte că lumea în care trăim are probleme serioase. Probleme sociale, politice, etnice, economice sau, mai rău, climatice. Cu toţii ne amintim de atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid, unde au murit 200 de oameni sau de cutremurul urmat de tsunami din 11 martie 2011 din Japonia, catastrofă soldată cu mult prea multe victime. Lumea a devenit de ceva vreme rea. Primează prea mult egoismul, arivismul, setea de putere, oportunismul, ura, invidia, răutatea, nepăsarea, impertinenţa, prostia, bogăţia, bârfa, ignoranţa, teribilismul şi multe altele... Zilnic au loc evenimente tragice pe care le vedem şi trecem mai departe uitând de ele mai târziu. Fără să ne dăm seama noi murim din timpul vieţii, prefăcându-ne că tot ce se întâmplă în jurul nostru este o întâmplare. "Moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea." spunea Gabriel Garcia Marques. În goana pe care omenirea o duce pentru a progresa se calcă în picioare orice urmă de umanitate. Viaţa pe care o avem a început să devină un fel de software care îţi conduce destinul după nişte reguli bine stabilite. Reguli care uită de detaliile care contează, care fac ca viaţa să fie viaţă. Marea greşeală pe care o face majoritatea oamenilor acestui mileniu este aceea că uită să se bucure de viaţă. Ne-am transformat societatea într-un sistem complex în care avem de rezolvat o multitudine de sarcini. În cele mai multe cazuri aceste sarcini ne ţin departe de ceea ce înseamnă "a trăi" cu adevărat. Depinde de fiecare dintre noi când ne dăm seama de faptul că software-ul pe care-l credeam similar cu viaţa este, de fapt, un virus. Antidotul diferă de la om la om. Ca să găseşti antidotul trebuie să nu-ţi mai fie teamă de ceea ce va fi. Majoritatea oamenilor îşi fac griji şi, de aici, teama. Teama ne face să ne retragem într-un spaţiu limitat. Când nu ne va mai fi teamă, atunci vom devirusa şi viaţa noastră. "Viaţa este ceva ce toţi ar trebui să încerce măcar odată." – Henry J. Tillman
Astăzi mi-am dat seama cât de dependent sunt de Facebook. De dimineaţa toate serverele Facebook din lumea asta au început să cadă unul după altul şi, normal, a venit şi rândul României. Cam nasol să stai cu mâna pe tastatură şi să accesezi Facebook-ul ştiind că va apărea acelaşi mesaj enervant: "Cannot find adress...". Cei de la Facebook au o altă mare problemă, pe lângă nemulţumirea utilizatorilor: recent, reţeaua de socializare a fost cotată la bursă şi acţiunile ei riscă să scadă vertiginos în urma atacului de astăzi. Hacker-ii au anunţat de mai multă vreme că în jurul datei de 8 martie vor bloca FACEBOOK-ul şi au reuşit. Ne vedem pe Facebook !
