Erou la 29 de ani...

Ionuţ Cosmin Sandu, militar român originar din Galaţi, a murit în Afganistan. A murit tânăr, la 29 de ani şi a lăsat în urmă doi copii, o soţie şi o familie îndurerată... A murit într-un război care nu era al lui, el plecase în Afganistan... pentru a strânge bani să-şi cumpere un apartament. O realitate crudă dar adevărată pentru România zilelor noastre... Dumnezeu să-l odihnească în pace !

Vangheliada !

Se vede de la o poştă că suntem în an electoral ! Cel mai bine mi-am dat seama de acest lucru când am văzut la TV că primarul Vanghelie (zis Marean) din Sectorul 5 Bucureşti a organizat un bal al...invăţătorilor sau profesorilor ! De fapt, lumea care a venit la acest bal nu prea a ştiut despre ce era vorba. Unii spuneau că e pentru ziua de 8 Martie, alţii că e balul primăverii iar cei mai mulţi, mai sinceri, au spus că nu au nici un habar. Ce mai conta motivul atâta vreme ce era mâncare şi băutură moca ? Plus ceva trupe muzicale de fufe «playback ». In locul unde s-a organizat balul participanţii erau întâmpinaţi de... Crăciuniţe, fapt ce a scos clar în evidenţă ordinăreala evenimentului organizat de Vanghelie. Cea mai ordinară chestie la acest bal a fost chiar denumirea : «Vangheliada » ! Cu siguranţă Vanghelie a căutat în «almanahe » o sărbătoare sau o aniversare pentru a găsi un motiv de a da o petrecere pentru plebe pe bani publici. Mă mir că profesorii sau învăţătorii au pus botul la vrăjeala lui Marean... Petrecerea din Sectorul 5 s-ar putea să creeze un precedent în mintea politicienilor din Românie şi nu este exclus să asistăm la balul ciobanilor, balul marinarilor, balul mătuşilor, balul pensionarilor, balul tinerilor sau cine ştie ce altă categorie socială care are drept de vot. Şi maidanezii dacă ar fi avut drept de vot, probabil s-ar fi gândit un politician dibace la minte să organizeze un bal al javrelor comunitare. Nu ştiu cât l-a costat pe Vanghelie acestă petrecere dar cu siguranţă ar fi putut asfalta un kilometru sau doi de stradă sau ar fi putut amenaja un parc verde prin Sectorul 5. Stau şi mă întreb dacă nu cumva balul lui Marean a fost făcut aşa ca reacţie la anunţul că-l va avea ca rival la fotoliul de primar în alegerile din acest an pe arhi-cunoscutul Prigoană ! S-a speriat atât de tare Vanghelie ? Rămâne de văzut ce alte acţiuni penibile va mai organiza. În acest timp eu propun ca învăţătorii, pensionarii, marinarii, tinerii, muncitorii şi alte categorii sociale prigonite să organizeze un bal al politicienilor şi al parlamentarilor. Balul va fi mascat pentru că mulţi dintre politicieni au multe « bube » faţă de organizatori. Dar, o să fie şi ceva excepţii de politcieni care nu vor purta mască şi se vor da în spectacol ca nişte penibili ce sunt pentru că, nu-i aşa, poate mai agaţă câteva voturi pentru 1 iunie 2008. Politichiada deja a început !

Lecţia lui Costel Busuioc

De câteva săptămâni încoace, în Spania, un român simplu de etnie rromă, pe nume Costel Busuioc, face valuri. Nu este vorba de ceva negativ. Din contră ! Costel Busuioc i-a făcut pe vest-europeni să-i privească cu alţi ochi pe români: Costel cântă precum Pavarotti la emisiunea-concurs din Spania „Los Hijos de Babel”. În tinereţe, Costel Busuioc a păzit oi, a spălat vagoane şi a fost maseur la un azil de bătrâni, după care a plecat în Spania. Aici a lucrat cu ziua pe şantier, până când prietenii l-au convins să se înscrie la concursul care l-a făcut celebru. Cu o voce de aur, românul nostru a reuşit să uimească o Europă întreagă. Ministrul român al Culturii, Adrian Iorgulescu a anunţat că intenţionează să îi ofere lui Costel Busuioc o bursă de studii de canto şi teoria muzicii la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Darul său şi felul în care a reuşit să se afirme Costel, departe de ţară, scot în evidenţă o realitate tristă în România: talentul este ignorat la români, pilele şi banii fiind principalele calităţi care contează. Dacă tânărul Costel Busuioc s-ar fi dus la Ministerul Culturii sau la o casă de producţie pentru a fi sprijinit într-o carieră muzicală înaite de a evolua la emisiunea spaniolă „Hijos de Babel”, cu siguranţă toată lumea i-ar fi întors spatele. Acum , însă, toţi îl laudă ! Televiziuni, ziare, oameni politici, artişti...., toţi au numai superlative la adresa lui Costel. Mai sunt şi invidioşi notorii, precum Horia Moculescu, care spun că acest tânăr este doar un simplu zidar , nu un cântăreţ. Infatuare ! Costel Busuioc a câştigat o emisiune –concurs în Spania şi a semnat un contract cu cea mai care casă de producţie din lume, Sony. Costel ne-a dat o lecţie simplă şi plină de învăţăminte. El ne-a demonstrat că oricine îşi poate îndeplini visul dacă îndrăzneşte. Ne-a mai învăţat că trebuie să ne uităm cu mai multă atenţie în jurul nostru şi să ne dăm seama că sunt şi oameni valoroşi la noi în ţară. Mulţi dintre europeni au aflat prin intermediul lui Costel că românii nu sunt un popor de hoţi şi de violatori. Bravo, Costel !

Ne-a părăsit un mare actor...

Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, în vârstă de 66 de ani, a murit în seara de 12 martie 2008 la Spitalul Universitar din Bucureşti, în urma unui stop cardio-respirator. Actorul fusese internat la secţia de gastro-enterologie a spitalului în urmă cu două zile, din cauza unei suferinţe hepatice cronice. Moldovan a avut numeroase roluri în teatru şi în film, a realizat peste 80 de emisiuni de poezie şi a avut peste 60 de roluri în piese de teatru radiofonic. Din 1970, actorul a jucat pe scena Teatrului Naţional Bucureşti în peste 15 roluri din spectacole regizate, printre alţii, de Andrei Şerban, Gelu Colceag sau Victor Ioan Frunză. Ovidiu Iuliu Moldovan a avut şi roluri în filme ca "Profetul, aurul şi ardelenii", în regia lui Dan Piţa, sau "Craii de Curtea Veche" de Mircea Veroiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace !

Cineva ne fura legal !

Zi de zi Statul român mă surprinde de mă trec toate transpiraţiile ! Taxe, impozite, măsuri, ordonanţe de urgenţă, norme, etc. Sunt imprevizibili din cap până-n pantofii lor de piele funcţionarii ăştia care ne fac nouă legile. Una din aceste „surprize” este legea 325/2006. Conform acestei legi, până la 31 decembrie 2009 fiecare bloc va trebui să respecte principiul "un condominiu - un singur sistem de încălzire”. Concret, imobilul va rămâne fie branşat integral la societatea locală de distribuţie a agentului termic, fie apartamentele din componenţa sa vor fi dotate toate cu centrale termice individuale. Cei care au imaginat această lege spun că aceasta este o masură care se aplică deja în toate ţările vest-europene. Măi să fie ! Cum se face că ne grăbim să ne aliniem la normele UE doar în ceea ce priveşte preţurile (aici suntem campioni în Europa!), restricţiile şi tot felul de reglementări din diverse domenii !? În România se câştigă cu mult sub media europeană. Păi, dacă într-un bloc jumătate dintre apartamente sunt racordate la sistemul centralizat şi restul au centrală proprie, ce facem? Obligăm pe unii sau pe alţii să-şi pună centrală sau să şi-o demonteze ? Sunt familii în care abia îşi permit să plătească utilităţile lunare, darămite să-i „tragă” centrală termică. Ce facem cu cei care nu au bani ? Nu ştiu, am impresia câteodată că suntem conduşi de nişte dobitoci care ne cred pe noi fraieri ! Românul simplu nu are salariu de ‘jdemii de roni lunar ca un parlamentar sau ca un ministru. Românul simplu are un un buget mic în familie pe care îl împarte cu multă grijă. E foarte bine să devenim şi noi europeni, dar hai să o facem raţional, cu cap. În loc să se dea reglementări de astea aberante ar trebui mai bine să se refacă reţeaua de distribuţie a agentului termic, reţea care este foarte veche şi din acest motiv tot noi plătim obligat-forţat toate pierderile. Degeaba avem repartitoare sau centrală termică, Statul tot ne cere să achităm pierderile de pe reţea. E un soi de furt legal, făcut special pentru popor. În aceste condiţii cei care ne conduc nu numai că ne fură legal dar îşi mai şi bat joc de noi legal. Doar noi i-am ales, nu-i aşa ?

O fotografie celebra !

Faimoasa fotografie a lui Che Guevara, realizată de fotograful cubanez Alberto Korda, a fost făcută în ziua de 4 martie (după alte surse 5 martie) 1960 în timpul unei ceremonii funerare care a avut loc în Cuba, dar nu a fost publicată decât 7 ani mai târziu, după moartea lui Che Guevara. Această fotografie celebră a lui Korda a fost numită de către Maryland Institute College of Art, "cea mai faimoasă fotografie din lume şi un simbol al secolului 20", conform originalului din engleză, "The most famous photograph in the world and a symbol of the 20th century."
Korda a utilizat un aparat de fotografiat Leica având film Kodak, tip Plus-X. Întrucât pe acelaşi film erau şi fotografii ale lui Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir, care vizitaseră Cuba în acele zile, şi care erau mult mai valoroase pentru periodicele cubaneze ale timpului, fotografia a stat într-un con de umbră pentru circa şapte ani. Totuşi Korda a realizat copii după negativ, exact sub forma decupajului care urma să devină una dintre cele mai emblematice fotografii luate vreodată. Fotografia a devenit celebră doar şapte ani mai târziu, după moartea lui Che Guevara din Bolivia, atunci când editorul italian Giangiacomo Feltrinelli, cunoscut pentru puternicele sale convingeri fasciste, socialiste şi anarhiste, a obţinut drepturile de publicare a Jurnalului bolivian a lui Che Guevara, publicând simultan imaginea respectiva sub forma unui poster de dimensiuni mari. Korda însuşi a fost cel care i-a furnizat editorului italian multiple copii cu câteva luni înaintea morţii lui Che atunci când Jurnalul lui Che se afla pe drumul tipăririi şi faimoasa imagine fusese menită să fie pe coperta ediţiei italiene. Imaginile liniare, de contrast maxim, după fotografia lui Korda, au fost realizate în 1968 de desenatorul şi graficianul irlandez Jim Fitzpatrick, cunoscut anterior mai ales pentru creaţiile sale ilustrând mitologia irlandeză. Aceste imagini, devenite la rândul lor emblematice, au fost realizate fie în alb şi negru, fie în alb şi roşu, fie în roşu şi negru sau în alb şi negru având doar steaua colorată în roşu. Conform unor surse, Fitzpatrick ar fi primit o copie a fotografiei de la un grup de anarhişti olandezi în 1965. Alţii îl creditează pe Jean-Paul Sartre ca deseminator al fotografiei.

Vremuri frumoase !

Fotografia alăturată a fost făcută în luna septembrie 2006, în Deltă, la resortul " Delta Nature Resort " din Somova. Încă eram camerman pe vremea aceea ! Mişto vremuri...