11 Martie 2012

11 martie este o dată care îţi reaminteşte că lumea în care trăim are probleme serioase. Probleme sociale, politice, etnice, economice sau, mai rău, climatice. Cu toţii ne amintim de atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid, unde au murit 200 de oameni sau de cutremurul urmat de tsunami din 11 martie 2011 din Japonia, catastrofă soldată cu mult prea multe victime. Lumea a devenit de ceva vreme rea. Primează prea mult egoismul, arivismul, setea de putere, oportunismul, ura, invidia, răutatea, nepăsarea, impertinenţa, prostia, bogăţia, bârfa, ignoranţa, teribilismul şi multe altele... Zilnic au loc evenimente tragice pe care le vedem şi trecem mai departe uitând de ele mai târziu. Fără să ne dăm seama noi murim din timpul vieţii, prefăcându-ne că tot ce se întâmplă în jurul nostru este o întâmplare. "Moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea." spunea Gabriel Garcia Marques. În goana pe care omenirea o duce pentru a progresa se calcă în picioare orice urmă de umanitate. Viaţa pe care o avem a început să devină un fel de software care îţi conduce destinul după nişte reguli bine stabilite. Reguli care uită de detaliile care contează, care fac ca viaţa să fie viaţă. Marea greşeală pe care o face majoritatea oamenilor acestui mileniu este aceea că uită să se bucure de viaţă. Ne-am transformat societatea într-un sistem complex în care avem de rezolvat o multitudine de sarcini. În cele mai multe cazuri aceste sarcini ne ţin departe de ceea ce înseamnă "a trăi" cu adevărat. Depinde de fiecare dintre noi când ne dăm seama de faptul că software-ul pe care-l credeam similar cu viaţa este, de fapt, un virus. Antidotul diferă de la om la om. Ca să găseşti antidotul trebuie să nu-ţi mai fie teamă de ceea ce va fi. Majoritatea oamenilor îşi fac griji şi, de aici, teama. Teama ne face să ne retragem într-un spaţiu limitat. Când nu ne va mai fi teamă, atunci vom devirusa şi viaţa noastră. "Viaţa este ceva ce toţi ar trebui să încerce măcar odată." – Henry J. Tillman