Politica şi televiziunea după Sergiu Nicolaescu

Moartea lui Sergiu Nicolaescu a readus la lumină două aspecte negative ale societăţii româneşti: politica, pe de o parte, şi setea publicului şi a majorităţii presei pentru scandal, pe de altă parte. Politicul decăzut din prezent mi-a revenit în minte când am revăzut Mihai Viteazul lui Sergiu Nicolaescu. Prăpastia dintre liderii adevăraţi din trecut ai românilor şi cei parveniţi din prezent se desprinde fără îndoială din acel film. Setea de scandal am văzut-o în relatările "live" ale multor televiziuni naţionale care prezentau istericalele unor "fani" ai lui Nicolaescu care erau revoltaţi că sicriul este acoperit şi nu-l pot vedea pe răposat şi că cine ştie din ce motiv ascuns nu îi este arătat chipul.. Sau că de ce "nesimţita de nevastă-sa" are tupeul să vină la căpătâiul lui îmbrăcată în alb... Sau, moderatorii TV întrebau pe invitaţi ceva de genul : "Ce facem cu nemulţumirea oamenilor din stradă ? Ei sunt împotriva incinerării trupului regizorului ! Cine-i ascultă şi pe oamenii simpli ?". Dintr-o dată, exact după ce a murit, Sergiu Nicolaescu a devenit proprietate publică şi "poporul" de la TV îşi cerea drepturile asupra lui. Nu mai conta ultima dorinţă a marelui regizor, nu mai conta suferinţa familiei sau faptul că haina albă cu care era îmbrăcată văduva aparţinuse lui Sergiu Nicolaescu... Contează doar faptul că moartea unui om trebuie transformată în rating, iar orice întrebare şi cerere cretină din parte unor indivizi de pe stradă trebuie tratată ca pe o informaţie sigură sau ştire de ultimă oră. Cât despre refuzul Bisericii în a-i ofcia o slujbă la crematoriu nu pot să zic decât un singur lucru: adevărata slujbă i-o pot oferi toţi cei care l-au iubit şi admirat, aprinzând o lumânare pentru sufletul lui ! Dumnezeu să te odihnească în pace, Sergiu Nicolaescu !