De la bun început voi spune că ceea ce s-a întâmplat la Paris pe 7 ianuarie 2015, respectiv omorârea a 17 persoane de către nişte indivizi fără inimă, este un fapt tragic şi revoltător. Ziariştii de la Charlie Hebdo abordau un stil de presă mai greu de digerat, dar acest lucru nu înseamnă că ei trebuiau să fie omorâţi... Reacţia publică a fost una sub deviza „Je suis Charlie”, după numele publicaţiei de unde a pornit măcelul din Paris. Şefi de stat sau de guvern au participat ulterior la un marş de solidaritate împotriva acestor evenimente violente. A fost un demers emoţionant la o primă privire... Nu pot să întreb, totuşi, de ce aceşti şefi de stat nu au luat poziţie până acum la multe alte crime care au avut loc în diverse locuri din lume din cauza terorismului. Chiar în săptămâna atacurilor din Franţa erau omorâţi în Nigeria, într-o singură zi peste 2000 de oameni de către gruparea teroristă Boko Haram. S-a organizat vreun marş de solidaritate ? Sau în Ucraina, în estul ţării mai precis, zilnic mor câteva zeci de persoane civile din cauza separatiştilor ruşi... Ce să mai vorbim despre miile de civili sârbi care au fost bombardaţi în anii 90 la Belgrad de avioanele NATO sau despre sutele de palestinieni măcelăriţi de aviaţia Israelului. Nu, ei nu sunt Charlie şi nu au viză de UE... Charlie are altă naţionalitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu