10 euro pentru Ponta

Credeam că, după alegerile din noiembrie, aroganţa şi impertinenţa (sau prostia) lui Ponta vor dispărea. Da de unde ! Măcinat de ură faţă de Diaspora şi plin de dorinţă de răzbunare că nu a ieşit preşedinte, Victor Viorel Ponta nu s-a putut abţine să nu arunce o răutate către românii care muncesc peste hotare: "Avem o realitate, trei milioane din populaţia dinamică cu capacitate de muncă din România sunt în afara ţării şi nu plătesc niciun leu la sistemul social. Ştiu, se spune că trimit bani acasă, dar nu-i trimit la şcoli, la spitale, la drumuri, la pensii sau la şomaj. Îi trimit pe căi private, foarte bine acest lucru. Dar gândiţi-vă, dacă cei trei milioane ar cotiza cu zece euro pe lună la bugetul social al României, ar fi o contribuţie pe care am simţi-o. Deci, e o problemă şi cred că creşterea numărului de contribuabili este singura soluţie sustenabilă pe termen lung", a afirmat premierul, citat de Agerpres. O gândire mai obraznică ca a lui Ponta, nu am mai văzut până acum ! Adică, tu – român simplu, eşti forţat să pleci din ţară pentru că nu mai ai bani să plăteşti datoriile la întreţinere, ratele la bănci sau cine ştie ce alte dări la stat din cauza guvernanţilor (locali sau centrali) care au făcut vraişte ţara asta şi trebuie să plăteşti bir lui Ponta ! Care e logica, musiu Ponta ? De ce ar trebui să-ţi dea bani românii din Diaspora ? Le-ai plătit tu biletul de autocar până în Italia ? Sau Spania ? Le-ai căutat tu loc de muncă ? Ai suferit tu în locul lor pentru că au fost nevoiţi să plece de lângă familii ?Ai riscat tu, Ponta, în locul lor ? Oare pentru asta au murit în 1989 oamenii ? De când trebuie să plăteşti taxă pentru a munci în altă ţară ? Spui că banii trimişi în ţară sunt trimişi pe căi private şi nu ajung la bugetul ţării. Te înşeli amarnic... Acei bani ajung la familiile din România. Cu acei bani sunt plătite ratele la bănci, sunt cumpărate materiale de construcţii din România pentru ca acei români să aibă o casă, pentru acest lucru fiind angajaţi mucitori care la rândul lor câştigă un ban pe care ăl cheltuie tot în ţară. Cu acei bani mulţi tineri reuşesc să urmeze o facultate. Banii de la „golanii” din străinătate, cum ai spus tu în noaptea de 2 noiembrie, salvează viaţa unui om care trebuie să se opereze. Sunt bani munciţi, nu furaţi... Spui că nu sunt bani pentru spitale, autostrăzi sau spitale, tovarăşe Ponta ? Te sfătuiesc să baţi la altă uşă, dacă ai sânge în instalaţie. Du-te la Vântu, Hrebenciuc, Voiculescu, Videanu, Cocoş, Tender, Niculae, Năstase sau Udrea şi cere înapoi banii pe care i-au furat. Dacă politicienii nu ar fi furat atât de mult în toţi aceşti 25 ani, acum nu am mai fi avut „problema” celor 10 euro. Şi când te gândeşti că tu, Ponta, vroiai să fii preşedintele României... Doamne fereşte !

Charlie nu este ucrainean, african, sârb sau musulman...

De la bun început voi spune că ceea ce s-a întâmplat la Paris pe 7 ianuarie 2015, respectiv omorârea a 17 persoane de către nişte indivizi fără inimă, este un fapt tragic şi revoltător. Ziariştii de la Charlie Hebdo abordau un stil de presă mai greu de digerat, dar acest lucru nu înseamnă că ei trebuiau să fie omorâţi... Reacţia publică a fost una sub deviza „Je suis Charlie”, după numele publicaţiei de unde a pornit măcelul din Paris. Şefi de stat sau de guvern au participat ulterior la un marş de solidaritate împotriva acestor evenimente violente. A fost un demers emoţionant la o primă privire... Nu pot să întreb, totuşi, de ce aceşti şefi de stat nu au luat poziţie până acum la multe alte crime care au avut loc în diverse locuri din lume din cauza terorismului. Chiar în săptămâna atacurilor din Franţa erau omorâţi în Nigeria, într-o singură zi peste 2000 de oameni de către gruparea teroristă Boko Haram. S-a organizat vreun marş de solidaritate ? Sau în Ucraina, în estul ţării mai precis, zilnic mor câteva zeci de persoane civile din cauza separatiştilor ruşi... Ce să mai vorbim despre miile de civili sârbi care au fost bombardaţi în anii 90 la Belgrad de avioanele NATO sau despre sutele de palestinieni măcelăriţi de aviaţia Israelului. Nu, ei nu sunt Charlie şi nu au viză de UE... Charlie are altă naţionalitate...

Viorel şi Oana Lis - scandalagii de serviciu

Unii indivizi din ţara asta reuşesc să ajungă în funcţii mari din adminsitraţia locală sau centrală fără să merite. Un exemplu în acest sens este Viorel Lis, fost primar general al Bucureştiului. Unii poate nici nu ştiau că Lis a fost primarul capitalei ci doar că e Viorel Lis – soţul Oanei Lis. Şi, cam aşa este, pentru că în ultimii doi ani soţii Lis au devenit un fel de vedete ale showbiz-ului mioritic în prisma „scandalurilor” care le-au „rezolvat” la televizor. Vrem nu vrem, la Antena 1 - via Acces Direct, Răi da Buni, Un Show Păcătos – îi vedem pe aceşti doi măscărici cum se plâng în faţa naţiunii de problemele pe care le au: ba că au sărăcit şi nu mai au bani de whisky, ba că Lis (soţul) are o boală gravă şi mai are puţi şi dă colţul, etc. La început am zis că, fiind vorba de un fost primar, e normal să se intereseze presa de viaţa lui. Apoi, lucrurile au început să devină de-a dreptul ridicole, ca să nu zic scârboase şi în totală sfidare a bunului simţ. „Ziariştii” de la Acces Direct l-au surprins, întâmplător, pe Viorel Lis cum urca în maşina lui o prostituată de pe stradă. Apoi, tot „întâmplător” (dar în exclusivitate), Acces Direct reuşea să filmeze şi ce făcea Lis cu dama de companie în apartamentul în care s-au dus să facă nebunii. Totul era filmat de la distanţă, prin geam, într-un mod care se dorea să pară „cu camera ascunsă” şi „în condiţii dificile”. De aici începe o întreagă telenovele în exclusivitate la Antena 1: vine Oana Lis în platou la Acces Direct, plânsă şi trădată în amor, vin tot felul de experţi în vedete (gen mama lui Mitoşeru sau psihologi şi avocaţi), Vine Viorel Lis care se scoate cu replici belicoase, Oana plânge şi îşi unge machiajul pe faţă, apare şi un amant al Oanei Lis (în exclusivitate la Antena 1), apoi Oana e însărcinată, Viorel Lis se ceartă în parc cu amantul Oanei (scenă filmată în mod senzaţional de Antena 1), etc... Unde să mai punem faptul că realizatoarea Acces Direct, Gherghe Simona, pune şi ea întrebări inteligente şi pătrunzătoare, demne de detectivii din filmele americane. TOTUL face parte dintr-un scenariu pus la punct de cei de la Antene, în care soţii Lis joacă un rol contra-cost. Viorel şi Oana Lis au devenit un fel de „scandalagii de serviciu” sau „scandalul de rezervă”. Când nu sunt subiecte, când nu sunt scandaluri reale, se pune în scenă un nou episod din şarada patetică „Viorel şi Oana Lis”... Tehnica nu e singulară, multe posturi plătind anumite personaje pentru a fabrica scandaluri de dragul audienţei. Vezi aici Măruţă cu Clejanii sau Kanal D cu Pastramă Nu Ştiu Cum - sora soţiei lui Pepe. De departe, cel mai penibil şi scârbos produs de scandal sunt soţii Lis. Rămâneţi aproape ! Minciuna continuă !

Francul elveţian creşte, Guvernul zice că România e pe creştere economică...

15 ianuarie 2014. În primă fază, acestă dată ne aminteşte de naşterea poetului Mihai Eminescu sau de cea a lui Martin Luther King... Dar nu, pentru câteva sute de mii de români, 15 ianuarie 2014 va rămâne în amintire ca ziua în care francul elveţian a crescut de la valoarea de 3,7 lei la cea de 5 lei... Într-o singură zi... Şi aşa valoarea francului elveţian era mare faţă de nivelul din 2008, atunci când mulţi români au contractat creditele în moneda elveţiană. În 2008, valoarea era de 1,9 – 2,01 lei pentru un franc elveţian. Creşterea din 15 ianuarie este foarte mare şi acest lucru va provoca mari probleme pentru mulţi români. Consilierul BNR, un bătrânel enerevant pe nume Adrian Vasilescu, a ieşit la rampă şi a zis că „este o lecţie pe care trebuie să o înveţe fie cei care au mers cu ochii închişi, fie nu au ascultat sfaturile BNR, care recomandă de foarte mulţi ani populaţiei să se împrumute în moneda în care fiecare împrumutat este plătit, pentru că altfel se expune riscului valutar”. Frumos ! Această declaraţie a lui Vasilescu o ştiu din 2010. Individul uită să spună de ce Banca Naţională a lăsat cale liberă pentru reglementările care dădeau voie băncilor să păcălească oamenii şi, mai important, uită să spună în 2008 un om simplu NU se putea împrumuta în moneda naţională pentru a-şi lua un apartament pentru că împrumuturile în lei sunt inaccesibile pentru marea majoritate a populaţiei. E uşor să te speli pe mâini să să spui că „mortu-i vinovat !”. Dar, ce face Guvernul României în acestă situaţie ? Prim-ministrul Ponta, celebru şi pentru electo-rata mincinoasă din pre-campania pentru prezidenţiale, se face că plouă... În Ungaria, Parlamentul a adoptat de mai bine de un an o lege prin care cei care s-au împrumutat în franci elveţieni să plătească împrumutul la valoare din 2008, atunci când l-au contratcat, plus 20 % rat inflaţiei... La noi nu e posibil aşa ceva... De ce ? Şi, cum se face că, după ce acelaşi prim-ministru Ponta ne-a asigurat că România are o economie în creştere, francul elveţian creşte mai ceva ca banii din contul lui Hrebenciuc după ce a mai prăduit câteva hecatre de pădure din Carpaţi ? Acum politicienii caută soluţii, dar nimeni nu vine cu ceva palpabil... O măsură care s-ar putea lua ar fi ca cei care au credite ipotecare în franci elveţieni să plătească ratele la cursul BNR şi nu la cel de casă de schimb valutar cum se face în acest moment. Sau eliminarea comisionaelor din contractele de creditare, astfel încât clientul să plătească rata ţi dobânda la ceea ce a contractat. Acest lucru ar aduce din start la o scădere a ratei lunare.Rămâne de văzut cum va evolua acestă situaţie pentru cei împrumutaţi în franci elveţieni. Vaya con Dios !

Campanie electorală fără dezbateri între candidaţi !

Pe 1 noiembrie se încheie campania electorală pentru alegerea preşedintelui României. Nu are rost să vă enumăr candidaţii. Pentru mine este prima campanie în care actorii politici implicaţi în bătălia electorală au fentat confruntările dintre candidaţi, mai ales cei cotaţi cu cele mai mari şanse la Cotroceni. O fi asta o strategie, poate se păstrează doar pentru turul doi al alegerilor... Oricum românii (alegătorii) nu cred că ştiu exact de ce vor vota pe cel care-l vor vota pe 2 noiembrie... Nu am văzut niciun candidat care să vorbească despre un proiect concret pe care îl are pentru ţară ca posibil preşedinte. S-a vorbit mult despre nimic. Oamenii cred că vor vota viitorul prim-ministru al României din moment ce majoritatea candidaţilor au vorbit despre câte locuri de muncă vor înfiinţa, câte autorstrăzi vor construi sau câte taxe vor micşora... Preşedintele nu are în atribuţii aşa ceva. Toţi candidaţii au hotărât că nu are rost să facă dezbateri pentru că, oricum, nu au ce să le spună concret oamenilor. Doar minciuni...

Vot obligatoriu pentru cetăţeni - liber la promisiuni pentru politicieni !

Şoc ! Politicienii români se simt ameninţaţi de prezenţa slabă la vot de la ultimele alegeri şi au decis că trebuie luate măsuri. Nu vă gândiţi că au început să se dea jos din BMW-urile cumpărate de pe urma şmenurilor pe bani publici şi să facă ceva pentru cei cărăra le-au promis multe şi mărunte şi în schimb le-au dat mult flit. Nu ! Politicienii români vor vot obligatoriu pentru populaţie ! Cine nu vine la vot va fi chiar amendat ! Iniţiativa aparţine deputatului PSD Ioan Munteanu, care spune că acest sistem este specific mai multor ţări europene. Foarte adevărat ! Măsura e bună şi este aplicată în câteva ţări europene: Belgia, Grecia, Turcia, Liechtenstein sau Luxemburg. Este însă o problemă. În ţările europene în care votul este obligatoriu politicienii au şi onoare... În România această caracteritică lipseşte cu desăvârşire ! În vest un politician îşi dă demisia atunci când există o suspiciune de corupţie asupra lui. La noi nu-l poţi dezlipi nici cu levierul de pe scaunul de parlamentar ! Ce contează că politicanul român promite de toate dar nu se ţine de cuvânt ! În mintea lor tot cei mulţi trebuie să vină obligat-forţat la vot, amendaţi, pentru ca ei să huzurească fără jenă încă patru ani la Parlament. Dacă nu ştiaţi, de la alegerile viitoare se va reintroduce votul pe liste, uninominalul dispărând în ceaţă. Adică vom vota din nou la grămadă liste, nu oameni. Ceva asemănător se vrea şi la sistemul de sănătate: eşti obligat să mergi la medicul de familie la un control preventiv. Dacă nu te prezinţi îşi pierzi dreptul de asigurat. Vă daţi seama ce tâmpenie ??? Plăteşi de nebun ani de zile asigurările de sănătate dar ţi se elimină tot doar pentru că nu mergi la un consult impus. De ce nu avem posibilitatea să nu plătim aceste asigurări medicale obligatorii şi să ne alegem fiecare o clinică privată pentru a beneficia de servicii omeneşti atunci când avem nevoie ? În România, la modul în care se fură şi la felul cum este tratat cetăţenul de politicieni, ar trebui să se facă o lege prin care cei care vor să acceadă la funcţii sus-puse să treacă un test obligatoriu cu detectorul de minciuni. Să vedeţi atunci ce veselie va fi !

Maidanul libertăţii de la Kiev

Tulburările sociale din Ucraina au ţinut prima pagină a ziarelor săptămâni în şir, aducând în faţa opiniei publice imaginea unei naţiuni sătule de abuzurile autorităţii preşedintelui Viktor Ianukovici, cel care a refuzat să semneze acordul cu Uniunea Europeană. Din acel moment Maidanul din Kiev a început să fiarbă până a dat în clocot. Ca să înţelegem care este acum situaţia din Ucraina, am purtat o discuţie, în exclusivitate, cu jurnalistul ucrainean Mihail Shtekel, care lucrează la Espreso.tv din Kiev – postul de televiziune care a transmis în direct, pe internet, toate evenimentele care au avut loc pe Maidan.

Reporter: Mihail, ce este Maidanul din Kiev ? Mihail Shtekel: Este inima revoltei populaţiei nemulţumite din Ucraina. Aici s-au adunat oamenii şi în 2004, când a început Revoluţia Portocalie. Dar Maidanul din 2013-2014 este total diferit de cel din 2004. Acum aproximativ zece ani în urmă, oamenii au vrut acelaşi lucru ca şi acum: o viaţă mai bună. Diferenţa e că atunci politicenii au regizat mişcările şi i-au păcălit pe manifestanţi. Acum, Maidanul s-a deşteptat iar oamenii s-au organizat mult mai bine şi au reuşit să-şi impună voinţa. Pentru cei din Maidan politicienii nu mai reprezintă o soluţie. De aceea nu veţi vedea oameni politici care să vină să le spună celor din Maidan ce să facă. Cine nu este ucrainean nu poate să înţeleagă exact fenomenul de pe Maidan.

Reporter: Manifestanţii au învins. Ce aşteaptă acum majoritatea populaţiei din Ucraina de la autorităţile interimare ? Care sunt problemele care trebuie remediate în ţară ? Mihail Shtekel: Cum am spus, oamenii vor o viaţă mai bună. Maidanul şi-a atins principalul scop: debarcarea de la putere a lui Ianukovici. Mulţi dintre manifestanţi au obosit să mai protesteze. Se aşteaptă acum ca Opoziţia să formeze un Guvern şi să-şi ţină promisiunile pe care le-a făcut acum doi ani. Ucraina are o şansă. Indiferent de cine va fi prim-ministru – cu siguranţă cineva din Opoziţie – vor trebui luate măsuri ceva mai nepopulare dar necesare pentru redresarea economiei aflate în colaps. În Ucraina, economia subterană este prezentă în toate sectoarele de activitate. Autorităţile nu pot lupta cu economia subterană pentru că acest lucru ar duce ţara într-o gaură şi mai mare. În schimb pot lua măsuri care să îmbunătăţească mediul de business şi să-i determine pe cei cu afaceri la negru să intre în legalitate. Nu va fi uşor, dar este posibil. Viktor Ianukovici a fost unul din cei care a contribuit la dezvoltarea economiei subterane. Nu a luptat cu ea, el a vrut să o controleze cerându-şi „partea”.

Reporter: Că a venit vorba de fostul preşedinte Ianukovici: unde este el acum ? Mihail Shtekel: Sunt mai multe zvonuri în acest sens. Oficial, ultima dată a fost văzut în oraşul Kharkiv din estul Ucrainei, pe data de 22 februarie. Unii spun că s-ar ascunde într-o bază militară a Federaţiei Ruse din Crimeea, alţii că s-ar afla într-o mânăstrire din estul ţării. Sau, în media locală circulă zvonul că ar fi deja mort, unii din foştii săi aliaţi considerându-l prea periculos. Informaţiile sunt contradictorii şi nu pot fi confirmate pe moment. Lucrurile se vor clarifica în privinţa lui. Oamenii vor ca el să fie judecat, nu împuşcat – aşa cum s-a întâmplat cu Ceauşescu în România. Va trebui să dea înapoi toţi banii pe care i-a obţinut prin abuz. Iulia Timoşenko, va avea grijă ca Ianukovici să facă închisoare.

Reporter: Cum a ajuns Ianukovici să nu mai aibă sprijinul celor care l-au votat ? Mihail Shtekel: Cei care l-au votat pe Ianukovici s-au simţit trădaţi de acesta. Ei se aşteptau ca, în momentul în care au început mişcările de pe Maidan, Ianukovici să trimită Armata şi Miliţia să reprime manifestanţii. Sunt multe zone din Ucraina în care populaţia nu vede cu ochi buni ceea ce se întâmplă pe Maidan: Odesa, Donețk sau Kharkiv... Est-ul Ucrainei este pro-Rusia, vestul este pro-Uniunea Europeană. În sud, unde este Regiunea Odesa, oamenii nu vor să facă parte din Rusia dar vor să trăiască după legile de acolo. Când au început evenimentele din Kiev, cei din Est şi Sud s-au speriat de radicaliştii care atacau clădirile guvernamentale şi aruncau cu sticle incendiare în miliţieni. Aceste scene violente le-au sporit antipatia faţă de UE şi i-au făcut să devină şi mai mult adepţi ai curentului pro-Rusia. Chiar dacă simpatiile politice sunt destul de diferite în Ucraina nu cred că se va ajunge la un război civil. Sunt convins că noua conducere din Ucraina va avea înţelepciunea şi prudenţa necesară de a nu stârni orgoliile celor care nu privesc cu ochi buni această schimbare. Un subiect sensibil în Ucraina este legat de limba vorbită. Dacă nu vor fi măsuri obligatorii în privinţa folosirii limbii ucrainene în toate zonele ţării, atunci va fi în regulă. Şi, nu în ultimul rând, să nu uităm de Vladimir Putin: el şi-a luat mâna de pe Ianukovici tot din cauza faptului că l-a dezamăgit prin acţiunile sale nesigure. Putin vrea un preşedinte ferm în Ucraina, în concordanţă cu dorinţele Rusiei. Asta nu înseamnă că preşedintele rus şi-a luat mâna şi de pe Ucraina.

Reporter: Iulia Timoşenko poate fi în cărţi pentru viitoarea conducere a Ucrainei după alerile anticipate din 25 mai ? Mihail Shketel: Nu cred. Ieri (23 februarie 2014) a anunţat că renunţă la intenţia de a candida la funcţia de preşedinte al Ucrainei şi că nu se va implica în viitorul Guvern. Dar, cu Iulia Timoşenko nu poţi fi sigur niciodată. Poate mâine se va răzgândi şi va candida. Şi, încă ceva: Maidanul nu o mai vrea. Ea aparţine vechiului sistem politic ucrainean, se ştie ce a făcut ca prim-ministru: a vrut să transforme puterea în monopol, să controleze doar ea absolut totul. Ea a încercat acest lucru iar Ianukovici a reuşit... Pe vremea ei nu se punea problema dacă este corupţie în ţară ci cât de mare este aceasta... Chiar dacă va rămâne în politică, nu mai are şanse să fie în prima linie.

Reporter: Au murit oameni în manifestaţiile care au avut loc la Kiev în februarie 2014. Cum privesc ucrainenii acest fapt ? Mihail Shketel: Aşa este, au murit oameni... Ei şi-au dat viaţa pentru Ucraina. Prin moartea lor ne-am dat seama că voinţa celor mulţi poate schimba ceva, iar autorităţile şi-au dat seama că trebuie să asculte poporul când este nemulţumit. Cei care au murit vor rămâne pentru totdeauna pe Maidan şi în sufletele noastre... Reporter: Cum a fost să lucrezi, ca ziarist, în mijlocul acestor evenimente ? Ce ai simţit ? Mihail Shketel: A fost ceva unic pentru că am simţit că ceea ce a făcut echipa de la Espreso.tv nu a fost în van. Mulţi oameni mă sunau sau pe colegii mei în perioada în care la Kiev erau lupte de stradă, se trăgea, era haos... Le dădeam informaţii de la faţa locului şi aveam sentimentul că se bucură că au cine să vorbească despre ceea ce se întâmplă în Ucraina. Am simţit că iau parte la ceva important, care va rămâne în istorie şi nu am încetat să-mi fac meseria.