Despre proteste, fără alte comentarii...

Caricatură adaptată după Drew Sheneman

Se poate ? Se poate !

    De 28 ani, ne tot întrebăm dacă e posibil să avem și noi o țară dezvoltată, din toate punctele de vedere. Nu zic să fim chiar la nivelul Austriei, Angliei sau a Statelor Unite, de exemplu. Nu ! Măcar să ridicăm și noi capul cu mândrie, să ne lăudăm și noi cu o infrastructură decentă, cu o mie sau două mii de km de autostradă, drumuri expres, pentru a putea dezvolta turismul, industri, economia etc. Spitale modernizate, cu aparatură funcțională și o lege a sănătății care să-i ajute pe cei care au nevoie de tratament decent în țara lor. Să avem legi care să protejeze patrimoniul natural din România, unic în lume prin frumusețea lui. Încă vreo trei – patru aeroporturi construite, o rețea de cale ferată refăcută și modernizată ca să circule trenurile mai repede. Sunt multe pe care ni le dorim în România de 28 ani. Aici muncim și tot aici vrem să fim respectați de cei pe care odată la patru ani îi alegem să ne conducă în Parlament și, implicit, în Guvernul României. Pot face aleșii ceva cu adevărat în interesul românilor ? Pot schimba ei ceva în bine ? Până acum, în 2018, aș fi răspuns că nu. Fie că au fost cei de la FSN, PDSR, PNL, PD, PSDR, PRM, PNTCD, USR, APP, ApR, PC, UNPR, PMP sau PDL , niciun politician, partid sau alianță politică, nu au reușit nimic. Doar promisiuni, vorbe și bani cheltuiți în interes personal sau de grup. Până în 2018. Anul ăsta am aflat la întrebarea mea. Se poate ? Ei bine, da ! Se poate ! Când are politicul un interes, se poate schimba ceva. Și a fost schimbat Codul Penal ! În câteva zile, cu muncă de noapte, cu sesiuni extraordinare, compromisuri pentru UDMR și ceva pomeni către zona pensionarilor și asistaților sociali, Codul Penal a fost modificat radical. Acum, e mai tentant să fii infractor decât cinstit. În timp ce spitalele gem de oameni care nu au condiții de care ar trebui să beneficieze în schimbul banilor opriți lunar din salariu, timp de zeci de ani, politicienii adoptă legi pe bandă rulantă în interesul infractorilor. După 28 ani, România devine raiul infractorilor. Să fii cetățean cinstit devine o problemă și o povară. Interesul unui om sau al unui grup de oameni primează în fața interesului  general pe termen lung. Cei de la UDMR mimează opoziția și profită de pe urma lăcomiei românilor de la Putere. Obțin câteva compromisuri benefice lor, în schimbul unor voturi de susținere. De fapt, UDMR doar profită în batjocură de oricare partid de la Putere. UDMR vrea un Guvern incapabil, o Românie instabilă și în haos. Pe unguri îi înțeleg, că doar ei nu sunt români. Dar românii ? Se poate așa ceva ? Poate fi mai rău ?

Tăriceanu – tupeu de borfaş

  După ce legea conversiei creditelor în franci elveţieni la cursul istoric a fost declarată astăzi neconstituţională de către CCR, celebrul ex-premier „bileţel roz” al României, Tăriceanu, actualmente etern şef al Senatului, a ieşit la interval bărbăteşte şi a declarat că, citez, „unii și-au luat credite în franci elvețieni. Evoluţia francului elveţian a fost cea pe care o ştiţi, unii au pierdut. Şi acum ce să fac? Eu să stau să le compensez pierderile? Dacă eu fac o greşeală proprie, vă chem pe dumneavoastră să îmi compensaţi pierderea?".  Un adevărat om de stat, integru, imparţial şi neiertător ! Mai avea puţin şi mai zicea că împrumutaţii ăştia în franci elevţieni ar trebui şi amendaţi pentru tupeul lor de a se fi împrumutat aşa, fără să-l întrebe pe el. Vai, domnu’ Tăriceanu, îmi cer scuze că m-am împrumutat şi eu în franci elveţieni, pe 35 ani, ca să-mi iau un apartament... Ce să fac, sunt doar un amăreştean, nu ditamai omul în stat ca tine, cu afaceri de milioane de euro cu statul român.

   Cât tupeu de borfaş din partea unui cercetat penal, aşa cum este Tăriceanu ! Dacă eu m-am împrumutat în franci elveţieni, am făcut-o pentru că aşa am ales eu, după ce am încercat să accesez un împrumut în lei sau în euro. S-a putut doar în franci elveţieni. Dar despre acest aspect am mai scris AICI. Nu vreu să-mi compenseze problemele nimeni, aşa că să stea liniştit musiu Slăbiceanu, că nu voi atenta la agoniseala lui strânsă cum numai el ştie... Vreau doar să nu-mi arate obrazul un penal ca el ! Acest Tăriceanu are tupeul de borfaş să ne ameninţe cu discursul lui de om responsabil. Băi, Tăricene, îţi mai aminteşti de ce ţi se spune şi „bileţel roz ” ? Cum, deja ai uitat ? Îţi reamintesc eu: era prin 2005, erai tu premierul României şi i-ai dat lui Băsescu un bileţel roz în care îi scriai să intervină pe la Parchet ca să-l ajute pe prietenul tău (sau sponsorul ?), răposatul Patriciu. Da ! Te miră ? Nu cred, eşti prea şulfă... Până la urmă Patriciu a scăpat de o datorie de vreo jumătate de miliard de dolari pe care o avea către statul român, dar asta e, nu a greşit nimeni, nu ? Nu ca mine, care m-am împrumutat de vreo 80.000 de franci... Eu am greşit colosal şi trebuie ca tu, „cinstitule”, să mă tragi de urechi ! Cât tupeu de borfaş, poţi să ai ! La fel cum ai avut la inundaţii, la Otelec, în 2005, când i-ai spus acelei sinistrate, pe un ton răstit: „Ce vreţi doamnă, să vă fac hotel?”. Ai uitat şi de asta, imaculatule ? Dar de afacerea „Porţile de Fier I”, din 1997, mai ţii minte ? Contractul ăla de 200 milioane de euro acordat fără licitație firmei elvețiene VA Tech sau „băiatul deştept” Bogdan Buzăian, îţi trezesc ceva amintiri ? Ahaaaa, rânjeşti, golane ! Dacă ai ceva de vorbit, vorbeşte în dreptul tău, despre tine, nu despre mine sau despre alţii, că e mai moral aşa, Tăricene... 

Eşti urmărit penal, ajungi la Minister !

      Acum două zile, fostul parlamentar PSD, Mădălin Voicu,  a fost numit de către premierul Sorin Grindeanu în funcţia de secretar de stat în Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Pentru cei care nu ştiu, Voicu este urmărit penal în dosarul "Fraudă la Partida Romilor", alături de fostul deputat Nicolae Păun. Practic, proaspătul secretar de stat este este acuzat de trafic de influenţă, fals în declaraţii, spălare de bani şi folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Fondurile europene din două programe privind integrarea romilor ar fi fost folosite în alte scopuri decât cele declarate, inclusiv în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2012. Poftim, cultură ! Nu spun că Voicu sau amicul lui, Păun, sunt vinovaţi. Asta se poate afla în urma procesului. Spun doar că nu ar fi trebuit ca el să fie numit în acestă funcţie oarecum înaltă în stat: ditamai secretarul la Ministerul Culturii ! Ne murea nouă identitatea naţională dacă Grindeanu aştepta să se clarifice problema penală a lui musiu Mădălin Voicu ? Şi aşa, prin zona Harghita – Covasana, identitatea românilor este călcată în picioare fără ca vreun şef de guvern să fi luat vreo măsură în ultimele decenii, aşa că ce nevoie urgentă era numirea acestui urmărit penal în conducerea Culturii din România­ ? O fi el citit, cult, dar în situaţia în care se află acum trebuia să rămână în umbră. Dacă avea un dram de verticalitate morală, Mădălin ar fi refuzat această numire. Dar, nu !Asta e principala problemă a politicienilor din România: lipsa moralităţii... Dacă eşti moral sau ai bun simţ, cu siguranţă nu treci de nivelul de consilier local sau judeţean. Poţi, cel mult, să ajungi un director adjunct pe la vreo instituţie din subordinea CJ-ului sau a Primăriei. Dacă, însă, ai un dosar penal, atunci cariera ta de politician se anunţă strălucitoare ! Şi, tot aşa încep să gândească şi să perceapă lucrurile multe specimene tinere de politruci, văzând faptele de „vitejie” ale seniorilor. În condiţiile actuale, partenerul de afaceri a lui Mădălin Voicu are toate şansele să ajungă şi el într-un loc călduţ din Guvern. Avelo bahtalo !

Şoc ! 98% dintre parlamentarii români vor fi afectaţi de o boală ciudată

      Îngrijorare mare printre parlamentarii români, fie ei deputaţi sau senatori... Grija vine de la anumite simptome pe care 98%  dintre aleşii neamului au început să le aibă, simptome specifice unei boli ciudate care se abate asupra acestei categorii harnice din România odată la patru ani. Efectiv, această boală, cu caracter temporar, îi face pe bieţii parlamentari să-şi amintească de anumite cuvinte arhaice, gen „popor”, „pensionari” sau „cetăţeni”. Ba, mai mult, încep umble de nebuni prin curţile oamenilor, pe la ţară, în cele mai uitate de lume cătune din România şi le promit muritorilor de rând tot felul de lucruri pe care nu au cum să şi le mai amintească după ce boala va trece: salarii mărite, taxe micşorate, pensii mai mari, ajutoare sociale fără număr, străzi asfaltate sau suspendate, autostrăzi, spitale curate, etc. Se vorbeşte chiar de faptul că boala îi face chiar să-şi dea jos costumele Armani sau fustele Gucci şi să le schimbe cu sarafane, pantaloni raiaţi şi pulovere ponosite. Un alt efect revoltător al bolii este acela că îi face să pe parlamentari să dea mâna în continuu pe stradă cu oameni total necunoscuţi lor, de la măturători, tarabagii şi până la copilaşi cu suzeta în gură. Ca niciodată, bravii noştri aleşi din Parlament devin ascultători, abordabili şi, mai ales, vizibili prin oraşele de baştină... Ce provoacă, oare, această molimă printre parlamentari ? Specialiştii sunt de părere că, de fapt, nu vorbim despre o boală ci despre ceva ce parlamentarii au în sânge, un fel de instinct de supravieţuire care se activează odată la patru ani. Cei 2%, care nu au aceste simptome, nu prezintă un pericol pentru majoritate pentru că sunt uşor de înlăturat de pe liste. Boala apare doar în preajma alegerilor generale şi dispare deodată, ca şi promisiunile făcute în perioada de incubare.

BOX Studio – Fabrica de hit-uri şi de talente de la Galaţi

Din 2016, la Galaţi s-a înfiinţat un studio de producţie muzicală – BOX Studio – „păstorit” de două persoane cu notorietate în lumea showbiz-ului naţional şi internaţional. Este vorba despre Bogdan Ioan (41 ani) şi Gabi Pecheanu (38 ani). Pentru cei care nu îi cunosc, le vom face o scurtă prezentare: Gabi este fost component al celebrei trupe AS XX (vă amintiţi de „Inima te cheamă”, nu ?), a făcut echipă în trupa President alături de Sofia Ioan şi este un compozitor cu vechime. Bogdan Ioan a făcut parte din prima formulă a trupei Sweet Kiss, a avut şi o carieră solo sub numele de B-Blue iar producţia muzicală este principala lui activitate, el lucrând şi la o casă de producţie din Elveţia.

One day in a box

M-am întâlnit cu cei doi compozitori gălăţeni acum două zile la studioul lor şi am discutat despre ce vor să facă aici. Mi-au spus au deschis acest studio de înregistrări pentru a oferi o şansă şi celor care vor să se afirme pe plan muzical din această parte a ţării. „Vin la studio foarte mulţi copii care învaţă la şcolile de canto şi care sunt extrem de talentaţi. Au altă atitudine faţă de cum eram noi în anii 90. Nu ştiu de unde apar dar toţi cântă extraordinar de bine. Meritul este al profesorilor de canto care îi formează. Noi încercăm să-i ajutăm cu înregistrările, să sune bine şi să-i promovăm cât putem. Avem pe pagina noastră de Facebook un proiect video săptămânal, „One day in the box”, în care promovăm câte voce pe care noi o considerăm deosebită. Filmările sunt realizate de Radu Postolache”, mi-a spus Gabi Pecheanu. „Sperăm ca unii dintre aceşti tineri artişti să ajungă nume mari în muzică. Noi îi punem umărul acum la început, pentru a-şi lua avânt. Nu e uşor dar nici imposibil.”, a adăugat Bogdan Ioan.

Despre Bogdan Ioan

Dintre colaborările recente ale celor doi compozitori gălăţeni, amintim Imnul Suporterilor „Eu sunt 12”, din cadrul campaniei Bergenbier, unde au lucrat cu Gheorghe Zamfir, Mihai Mărgineanu, Ruby, Bere Gratis, Loredana, etc. Bogdan Ioan a finalizat recent o colaborare cu un artist originar din Tanzania, Mr.Kamanzi, pentru care a lucrat la două albume şi alături de care interpretează melodia „Aisha” (vezi clip-ul AICI), pentru ROTON Music. De asemenea, anul acesta a produs o melodie pentru Mario Winans (producătorul celebrului Puff Daddy), „Frozen Heart”. Bogdan nu este la prima colaborare cu artişti cunoscuţi la nivel mondial, el mai având în trecut colaborări cu Shaggy, Inna, Alexandra Stan, Pittbul sau formaţia Everything But The Girl. Şi în România a compus pentru mai multe nume cunoscute: Elegance, Costi Ioniţă, Andra, Bere Gratis, Mihai Trăistariu, Tiger 1, Nadine, Anya, Anna Lesko, Vescan şi Mellina, sunt doar câteva dintre acestea.

„Muzica de acum se face la fel ca înainte, doar că tehnica actuală te ajută mai mult în ceea ce faci acum. În schimb „mâncătoria” din lumea muzicală a rămas la fel de mare ca înainte. Eu sunt bucuros că fac acelaşi lucru de atâta vreme şi nu am luat-o pe alt drum. Sunt mulţumit de ceea ce fac ca şi muzician”, mi-a spus Bogdan Ioan.

Despre Gabi Pecheanu

Gabi a avut şi are o carieră la fel de bogată în domeniul muzicii. Recent, dintr-o joacă, a refăcut o piesă („Aşa cum e ea”) compusă în 2009, înregistrând alături de rapperul Nosfe şi Mihaela Agache. „Joaca” a fost preluată de cei de la CAT Music şi a fost dată în eter pe Radio ZU imediat după publicarea ei pe YouTube. De asemenea, a mixat o piesă rap pentru Dan Apetria, „Move That Dope”, intepretată de Future, Pharrell Williams şi Pusha T.

„Acum nu aş mai face muzica pe care o făceam în anii 90. Nu spun că nu-mi place ceea ce am făcut cât am fost la AS XX. Doar că nu se mai potriveşte cu vremurile în care trăim. Se vrea altceva. Întradevăr versurile din anii 90 sunt cu mult peste ce fac mulţi artişti în prezent. Oamenii se regăsesc în versurile pe care noi le compuneam atunci. Din acest motiv vreau ca un produs BOX Studio să sune altfel decât ce se ascultă în general în România”, a declarat Gabi Pecheanu.

Nosfe în echipa BOX Studio

Cel mai „tânăr” membru din echipa BOX Studio este rapperul Nosfe, gălăţean şi el. Înainte era cunoscut sub numele Nosferatu. Cu siguranţă aţi auzit piesa „Condimente”, în care Nosfe cântă alături de Ruby. Pe YouTube melodia are peste 35 milioane de vizualizări. La mijlocul lunii septembrie Nosfe îşi va lansa albumul „Arca lui Nosfe”, un produs marca BOX Studio, vocile şi sound-ul melodiilor fiind lucrate în studioul din Galaţi. Nosfe mai are o piesă de succes chiar cu Gabi Pecheanu, „Cine te aşteaptă”, compusă în 2008.

BOX Studio este exact ceea ce lipsea la Galaţi în ceea priveşte profesionalismul în producţia muzicală, mix şi master. Mult succes, BOX Studio !

Constantin Sîrbu a ales viaţa

Constantin Sîrbu este un tânăr din Galaţi, în vârstă de 26 ani. Deşi mulţi abia acum încep să de piept în adevăratul sens al cuvântului cu greutăţile vieţii, pe Constantin soarta l-a încercat cât pentru şapte vieţi încă de acum patru ani. Când avea 22 ani, Constantin a aflat că are boala Limfom Hodgkin cu scleroză nodulară în stadiul III B (cancer limfatic). Cum aţi reacţiona voi, cei care citiţi aceste rânduri, dacă aţi afla că sunteţi bolnavi de cancer ? Nici eu nu ştiu cum aş reacţiona... Constantin a recţionat într-un singur fel: a luptat cu boala pentru a continua să trăiască ! Chiar dacă efectele bolii îl afectau vizibil, el NU A RENUNŢAT. A LUPTAT. Nu a fost singur în acestă luptă: familia, cunoştinţe şi prieteni, toţi au pus puţin câte puţin şi i-au dat puterea lui Constantin să meargă mai departe.

Speranţa lui era legată de un tratament de imunizare care îi putea salva viaţa, la o clinică din Italia. Costul tratamentului: 60.000 euro... Întâmplarea a făcut ca mama lui să lucreze în Italia, la Udine. Se spune că „întâmplarea este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Aici a cunoscut-o pe Paola Gasparini, o femeie puţin trecută de 40 ani. Paola avusese cu ceva vreme în urmă o problemă de sănătate gravă peste care trecuse cu multă suferinţă. A aflat de problema de viaţă a lui Constantin şi, fără să stea pe gânduri, a oferit acestuia ajutorul financiar de care avea nevoie pentru a spera la viaţă: 60.000 euro ! Să mai spună cineva că nu există îngeri...

În vara lui 2015, Constantin a plecat la Udine (Italia) pentru a începe tratamentul de imunizare. În luna decembrie a efectuat şi transplantul de celule stem, prelevate de la sora lui, Andreea. Transplantul a reuşit iar Constantin a rămas sub observaţie în spital până în februarie 2016, când doctorii i-au permis să se externeze, anunţându-l că tratamentul reuşise, cancerul fiind în remisie totală.

Pe 25 august 2016 m-am reîntâlnit cu Constantin, după ceva mai mult de un an. Mult mai slăbit decât ultima oară dar cu privirea mult mai înviorată. Acum un an doctorii îi mai dădeau cel mult o lună de trăit. M-am bucurat să-l revăd. „Cum te simţi”, l-am întrebat. „Bine. Doctorii mi-au spus că dacă în cinci ani nu mai revine, scap total de cancer. Dar acum sunt bine”, mi-a răspuns Constantin. Cât despre viitor, are deja planuri mari. Vrea să se angajeze şofer de camion în Italia ca să-şi facă un rost.

Multă sănătate, Constantin !