Eclipsa totala de Luna la Galati

In noaptea de 20 spre 21 februarie a fost eclipsa totala de Luna. Fenomenul a fost observat in conditii optime, cerul fiin senin. Viitoarea eclipsa de luna va fi pe 15 iunie 2011.

Pensionari vs. Pensionari la Galati

Conflicte fără rost

Zilele acestea mi-a fost dat să asist la două întâlniri diferite care, însă, au avut ceva în comun: scandalul. Prima întâlnire a fost la Brăila între autorităţile locale din Galaţi şi Brăila şi oameni de afaceri din cele două oraşe. Scopul întâlnirii l-a constituit clarificarea celor 1000 de hectare din Cartierul „Dimitri Cantemir”. Discuţiile au debutat în linşte şi pace. Preşedintele CJ Brăila, Bunea Stancu, a expus tuturor un plan de dezvoltare a zonei dintre Galaţi şi Brăila cu tot ce implică aceasta: aeroport, şcoli, parcuri, hypermarket-uri, drmuri, locuinţe, etc. Apoi a aruncat concluzia: Galaţiul să dea Brăilei 500 hectare din cele 1000 ale cartierului de locuinţe ANL „Dimitri Cantemir”. În momentul în care reprezentanţii autorităţilor din Galaţi au dorit să afle ce primeşte Galaţiul în schimbul celor 500 de hecatre, atunci s-a spart armonia! Bunea îmreună cu doamna Prefect de Brăila au spus că cele 1000 de hecatre sunt de fapt ale Brăilei şi Galaţiul nu trebuie să pună condiţii. Adică, întâlnirea care se dorea de fapt o consultare între cele oraşe s-a transformat într-un ultimatul al Brăilei pentru Galaţi. S-au folosit cuvinte nepotrivite pentru un asemenea nivel (Bunea Stancu a uitat că se află la o întâlnire oficială) şi, ceeea ce m-a susprins neplăcut, presa din Brăila s-a manifestat într-un mod ciudat pentru nişte oameni de presă. Lucrez din 1995 în acest domeniu dar niciodată nu am văzut nişte ziarişti care să fie atât de subiectivi la o conferinţă. Pentru un moment am avut impresia că mă aflu într-o ţară străină unde se desfăşura o întâlnire ce viza stabilirea graniţelor dintre două ţări. Dar, nu ! Eram la Brăila şi se întâlneau două delegaţii din România din două judeţe vecine. Ziariştii brăileni suspinau frenetic la orice vorbă a lui Bunea Stancu şi contestau fiecare declaraţie din partea Galaţiului. Ciudat. Între Brăila şi Galaţi există o râcă istorică. Eu unul nu o înţeleg. V ă spuneam că am participat la două întâlniri. Ei bine, a doua întâlnire a fost la sediul Alianţei Pensionarilor din Galaţi. Aici s-au intersectat pensionarii între ei. Pe de o parte conducerea Alianţei şi de cealaltă parte contestatarii acestei conduceri. Situaţia a fost tensionată de la început şi a degenerat în îmbrânceli însoţite de înjurături ca la uşa cortului. Oameni cu părul alb s-au comportat impropriu pentru vârsta lor şi au oferit presei un spectacol care nu-şi avea rostul. În loc să lupte pentru ceea ce şi-au propus ca organizaţiei pentru drepturile pensionarilor ei se luptă între ei pentru şefia Alianţei… Cele două întâlniri scot în evidenţă un aspect caracteristic românilor: predilecţia către scandal şi către talentul de a-şi pune singuri beţe în roate. În loc de găsirea unor soluţii noi găsim noi motive de scandal. În loc să ne înţelegem, noi ne certăm. Din păcate, neînţelegerile dintre politicieni se transmit automat şi la celelalte categorii de români, vezi pensionarii. Se luptă pentru ciolan. O fi din cauza eclipsei totale de lună ? Nu cred …

Braila vs.Galati

O secventa video de la intalnirea dintre autoritatile locale din Braila si Galati, precum si oameni de afaceri din cele doua orase. Intalnirea a avut loc luni, 18 fenruarie 2008, ora 11, la Prefectura Braila. Subiectul discutiei dintre autoritati il constituie eternul si fascinantul cartier Dimitrie Cantemir.

Guvern de patru stele + !

Guvernul Tăriceanu este un guvern de patru stele + ! Nu vă grăbiţi să mă înjuraţi, nu este vorba de un calificativ la adresa competenţei acestui Guvern, este vorba despre imaginea acestuia în ceea ce priveşte categoria socială din care este compus executivul. Mi-am dat seama de acest lucru în 2005 când la Galaţi mii de oameni rămâneau fără un acoperiş deasupra capului în urma inundaţiilor. Atunci domnul prim-minstru Tăriceanu s-a răţoit extrem de iritat la o femeie simplă de la ţară care îi cerea ajutorul. I-a spus ceva de genul: "Da', ce vrei femeie, să-ţi fac hotel de patru stele ?". Din exprimarea "bravului" premier s-a văzut diferenţa dintre el şi amăreşteni. Tăriceanu nu ştie să comunice cu oamenii. Nu ştie să-i asculte. Nu ştie să le transmită încredere. El este dintr-o lume bună şi avută care nu se coboară la problemele celor mulţi. Iar când o face, se enervează. La fel a comis-o zilele trecute domnul ministru al Sănătăţii, Nicolăescu. Întrebat de ziarişti cum vede rezolvată situaţia precară a saloanelor din spitale, acesta a răspuns foarte nervos: "Vreţi să facem în spital camere de lux, de patru stele ? Haideţi să o luăm uşor, mai întâi să aducem aparatură performantă pentru un diagnostic corect." Altfel spus, domnia sa a încercat să scape de o problemă prin intermediul altei probleme care-l doare pe român. Ce legătură are aspectul de ghetou din majoritatea saloanelor de spital cu aparatura medicală ? Eu, din câte ştiu, plătesc, alături de alte câteva milioane de români, asigurări de sănătate. Lunar se strâng bani frumoşi. Domnul ministru vine acum şi se răţoieşte la fel de iritat ca şi Tăriceanu pentru simplul fapt că este întrebat despre o situaţie gravă care trenează de ani de zile. Pe banii noştri ! Noi plătim asigurări ca să avem gândaci şi lenjerie de pat murdară în saloanele de spital ? Nu se poate cumpăra şi aparatură medicală şi să se facă şi saloanele să arate decent ? De 18 ani încoace primim asigurări din partea miniştrilor Sănătăţii că va fi totul OK în acest sistem. Când va fi totul OK ? Când o să fim noi, asiguraţii, cu toţii KO ? Nicolăescu se enervează când aude de saloanele din spitale de parcă am cere un privilegiu sau o favoare. Şi, aici e sadic tipul, zice să se aducă aparatură în spitale. Adică, staţi voi în aceleaşi condiţii internaţi până rezolvăm situaţia. Situaţia nu se va rezolva nici anul acesta pentru că e prea mare înghesuială cu alegerile. Domnul Nicolăescu are AMR-ul în scădere şi are alte probleme de rezolvat pentru vremurile în care nu va mai fi ministru. "Hotelurile" despre care vorbeau Tăriceanu sau Nicolăescu nu se vor construi niciodată. Ele vor rămâne doar nişte simple mişto-uri ministeriale la adresa plebei. În timp ce românii vor continua să plătească asigurări de sănătate, taxe auto, taxe de mediu, asigurări sociale, taxe de habitat sau impozite pe apartament. Ce vor face EI, miniştrii şi primii-miniştri, după ce nu vor mai fi în Guvern ? Îşi vor mai ridica o vilă de patru stele şi, dacă dă Domnu', vor mai face o alinaţă politică care să le asigure alţi ani de huzureală...de lux !

Mici şi bere pentru normalitate !

Fiecare popor, fiecare ţară are ceva specific atunci când vine vorba de mâncare. Noi, românii, ne putem lăuda că avem bucate culinare apreciate de majoritatea străinilor care ne vizitează. Pe lângă mămăligă şi sarmale, micii sunt pomeniţi la mai toate sărbătorile tradiţionale de pe plaiurile noastre. Cum ieşitul la iarbă verde a devenit sport naţional de câţiva ani încoace, putem spune că, în proporţie de 97 %, fiecare familie are pregătită o caserolă de mici pentru a fi puşi pe grătar. Succesul de care se bucură micii în rândul românilor n-a trecut neobservat prin faţa politicienilor. Nu există campanie electorală în care un partid, indiferent care este acesta, să nu dea câte o pomană de mici udată cu multă bere pentru potenţialii votanţi. Chiar dacă asemenea practici au fost interzise prin lege, se găsesc diverse portiţe sau modalităţi prin care să se ofere câte un mic şi o bere pentru popor. Între o promisiune a politicianului aspirant la scaunul de deputat, românul nostru muşcă pofticios dintr-un mic şi se răcoreşte satisfăcut din paharul cu bere... De ce oare cred politicienii că în acest mod îi îndreaptă pe alegători către o societate mai bună ? În discursurile lor vorbesc despre legalitate, despre bunăstare şi onoare. Orice mesaj, orice discurs îşi pierde din credibilitate atunci când este însoţit de o farfurie de mici. Dacă până acum câţiva ani aceste metode prindeau mult la public, astăzi asistăm la o schimbare de macaz radicală în optica alegătorilor. Altfel spus, putem afirma că electoratul din România a evoluat cu mult faţă de clasa politică actuală. Oamenii nu mai vor să audă doar vorbe şi să culeagă vânt. Puţini mai sunt aceia care cred că un mic şi o bere le va ţine de foame patru ani cât durează mandatul unui politician. Oare în Japonia politicienii oferă sake gratuit la alegători ? Sau în Franţa oamenii sunt „ademeniţi” de partide cu un croissant electoral ? „Ce e val, ca valul trece”, spune Eminescu într-o poezie celebră. La fel se va întâmpla şi cu personajele care se autointitulează „politicieni” în România şi care recurg la modalităţi josnice pentru a păcăli o masă de oameni care îi votează cu încredere. Nu e departe vremea în care micii şi berea le vor lăsa unora dintre politicieni un gust amar...

Paradisul NUP-urilor !

Pe drept cuvânt, putem spune că demnitarii noştri suferă de o boală benefică pentru libertatea lor: suferă de NUP ! Adică de ne-urmărire penală. Toată lumea îşi aminteşte de mult mediatizatul accident provocat de ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, în data de 16 decembrie 2007. A fost teravură mare cu acest caz, ajungându-se în unele declaraţii la inepţii de genul că Băsescu i-ar fi "regizat" incidentul lui Orban cu ajutorul serviciilor secrete. Ministrul nostru nu a recunoscut niciodată că ar fi lovit vreo persoană cu maşina. Încet, încet lucrurile s-au liniştit, alte evenimente luând faţa dosarului Orban (vezi telenovela Elodia şi Cioacă). Pe fondul unei acalmii aparente a venit zilele acestea şi decizia finală în cazul lui Ludovic Orban: NUP! Conform deciziei, Orban nu se face vinovat de vătămare corporală din culpă, întrucât fapta comisă, respectiv cauzarea unor leziuni unei persoane, leziuni care necesită mai puţin de 10 zile de îngrijiri medicale, nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. Adică, se recunoşte că a existat, totuşi, o victimă. Ăsta nu e fals în declaraţii ? Dar, nici aici nu a fost incriminat cu nimic Orban, întrucât fapta de a declara că nu a existat victimă a accidentului comis în data de 16 decembrie 2007 s-a dovedit a fi reală, în situaţia în care se ţine cont de modul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat termenul de "vătămare a integrităţii corporale", în sensul că unei persoane i se recunoaşte calitatea de victimă a unui accident doar în cazul în care vătămările suferite necesită îngrijiri medicale mai mari de zece zile pentru vindecare. Ceva de genul "no body, no crime man !". Doamne ce bine le mai iese domnilor demnitari treaba asta cu nevinovăţia. Nu vreau să spun că trebuia închis mult timp la zdup pentru că nu sunt în măsură să dau verdicte. Vreau să spun că Orban a greşit, a minţit şi a scăpat basma curată! Nu a mai contat că a declarat accidentul la Poliţie cu mult după producerea acestuia, fără să se poată stabili dacă era sau nu băut la volan. Nu a mai contat că a acroşat puţin o fată pe trecerea de pietoni. A contat doar faptul că victima a necesitat mai puţin de zece zile de îngrijiri medicale. Eu aş adăuga faptul că a contat mai ales funcţia de ministru a domnului Orban, dar o să ziceţi că sunt răutăcios. Şi a mai contat ceva: anul acesta o să fie alegeri şi cu un dosar penal la CV domnul Orban nu ar mai fi putut candida la vreo funcţie. Nici până în ziua de azi Orban nu şi-a cerut scuze că a minţit. Oare la unii politicieni nu le-a mai rămas nici măcar un dram de conştiinţă ?