Te pup în fund, conducător iubit !

Ţuguiatul buzelor şi chemarea la arme pentru cântarea conducătorului iubit face parte din tradiţia sclavagistă a poporului român. Nu contează aici că vorbim de Ceauşescu, Iliescu, Băsescu, Ţepeş sau directorul de instituţie... Realitatea este că în fiecare epocă găsim indivizi puşi pe fapte mari, gata să lingă frenetic bocancul celui care este şef peste el. „Te pup în fund, conducător iubit!” este titlul unei demenţiale cărţi scrise de Daniel Bădulescu imediat după Revoluţie. Am citit-o chiar în acele vremuri de proaspătă democraţie şi mi-a plăcut tendenţios de mult. Am descoperit acolo viaţa din era Ceauşescu aşa cum a fost ea: nici tragică, nici comică, nici îndestulată şi nici săracă – doar fantastică. Cine n-a trăit efectiv şi practic acele vremuri nu are cum să înţeleagă... Revenind la ţuguiatul buzelor, vreu să vă spun că rămân profund surprins şi îngrijorat când văd cum creşte procentul de lingăi pe metrul pătrat. Lingăul este un individ alunecos, aspirant de rahat care are un simţ olfactiv extrem de dezvoltat. Acolo unde vede adulmecă mai mult rahat, acolo e lumea lui. Se mânjejşte din cap până în picioare de excrementele fecale şi chiar se simte bine. Atunci când un lingău "miroase" rahat mai mult la altcineva, imediat se va băgat la lins acolo. Un lingău schimbă sursa de rahat fără prea multe resentimente. Important este ca el, lingăul, să lingă rahatul celui mai mare şef. Nu trebuie să vă miraţi de faptul că lui nu-i pasă că e efectiv în rahat ! Nu ! Lingăul este profund nesimţit şi vizibil ignorant la remarcile celor care-l arată cu degetul. Lingăul se remarcă în societatea românească prin faptul că, atunci când cară sau împinge un grăunte de nisip, trebuie să afle toată lumea ! Când lingăul face cel mai mic efort, toată lumea va şti cât de mult a muncit el, cât de mult l-a durut spatele, cât de mult s-a strofocat, etc... Mai era şi ceva de genul cât de mult a supt lingăul, dar asta e altă poveste. Principalul avantaj al unui lingău este acela că el este o specie de mâţă bipedă. Adică lingăul cade întotdeauna în picioare ! Ole ! Sunt şi cazuri (destul de dese) când lingăul cade în patru labe, dar asta doar atunci când îl pupă în fund pe conducătorul iubit. Pupatul în fund este un aspect pe care lingăul îl ţine ascuns... Şi asta ca nu cumva un lingău aspirant să prindă şmenul. Şi încă un amănunt: lingăul urăşte lingăul dar iubeşte lingăreala !